Cazul fostului premier Florin Cîțu este exemplar pentru felul în care tot mai mulți politicieni înțeleg să servească interesul public, dar pentru felul în care (nu) se poate guverna bine în absența contra-puterilor. Apărut de nicăieri în politică, fără să fie purtătorul unui proiect politic explicit, doar cu o agendă ascunsă, și o etichetă de ”liberal”, Florin Cîțu s-a remarcat, dincolo de felul în care nu a gestionat finanțele publice, confundând funcția de ministru al Finanțelor cu cea de broker de împrumuturi într-o bancă privată, prin inapetența sa pentru democrație și refuzul respectării Parlamentului. Ca premier a fost un permanent pericol pentru ordinea de drept!

Este omul care a acționat explicit, fără ascunzișuri, chiar cu trufie, ca un proprietar al României, făcând tot ce a vrut cu averea publică, din care și-a răsplătit fidelii și relațiile din lumea bancară. A refuzat sistematic să se supună, constituțional, controlului Parlamentului. S-a purtat ca și cum ar fi fost deasupra Constituției și legilor, un zeu libertarian, un Superman post-modern, în care nu mai servește binele comunității.

S-a angajat în inepta campanie electorală internă din orgoliu, dintr-o trufie de nimic justificată. Exact în momentul în care statul trebuia să fie pregătit pentru a trece peste o nouă criză sanitară, generată și de proasta guvernare a sectorului public de sănătate. A declanșat o liberalizare a piețelor de energie care a amplificat criza economică. A impus în Guvern decizii care nu au avut o temeinică justificare legală și nici acordul partenerilor sociali. A acționat despotic, disprețuitor față de cetățeni, cărora le-a adus atingere demnității lor de oameni.

Ieșirea sa din scenă a fost în deplină concordanță cu felul în care și-a jucat rolul de premier. În urmă cu zece zile părea să fi câștigat totul, și în PNL, și în stat. La nici zece zile de atunci a pierdut totul. Pe mâna lui. Este câștigătorul care pierde totul, pentru că victoria lui a fost trucată. În fond, nu e de mirare. O guvernare eșuată, într-un stat care eșuează în a-și face datoria față de români.

Prestația sa de azi, de la dezbaterea Moțiunii de Cenzură, este un fel de încoronare a operei, dovedind că nu a înțeles nimic din ce i se reproșează. Pot fi și tușe mai groase în aceste reproșuri. Pot fi și frustrări, mai ales când este vorba de partenerii săi la guvernare din USR. Dar să vezi în continuare succese acolo unde toată lumea, vorbesc de cetățeni acum, nu de politicieni, vede eșecuri, este deja prea mult. Nu a avut nici azi curajul să-și asume responsabilitatea pentru deciziile și erorile sale. O ieșire din scenă lipsită de demnitate. Care lasă în urmă un lung șir de crize, născute din nesăbuința, nepăsarea, aroganța sa. Pe care alții trebuie să le rezolve, într-un context extrem de dificil, nu doar pentru fragila economie a României.