Unirea Principatelor Române reprezintă unul dintre acele evenimente providențiale și fondatoare ale istoriei noastre, în care, contra tuturor vitregiilor,  unitatea, solidaritatea și libertatea au triumfat, sub inspirația binefăcătoare a valorilor Evangheliei lui Hristos.

Odată cu Unirea Principatelor a început acel parcurs către edificarea unității și demnității noastre naționale, ce a continuat cu Războiul pentru Independență și s-a încheiat cu Marea Unire de la Alba Iulia din anul 1918. De altfel, fără Unirea de la 1859 nu ar fi fost posibilă România Mare de mai târziu, de aceea, importanța acestui moment a fost covârșitoare pentru deceniile ce au urmat.

Lupta pentru unitatea națională a început odată cu tipărirea de carte pentru strămoșii noștri aflați în toate provinciile românești, prin introducerea limbii române în cult și în administrație, cu acea magnifică slujire de pe tărâm spiritual a Diaconului Coresi, a Voievodului Matei Basarab, a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, ori a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

Întregul efort pentru realizarea unității noastre naționale are rezonanțe deosebite aici, la Târgoviște, cea dintâi cetate a tiparului românesc și capitala Primului Mare Întregitor de țară, Mihai Voievod Viteazul, al cărui cap străjuiește istoria, de la Mânăstirea Dealu.

Acum 163 de ani s-au desfășurat în fosta clădire a Mitropoliei Țării Românești lucrările Adunării elective din 1859 care a ales pe  Domnitorul  Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, și ca Domnitor al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel Unirea celor două Principate Române, fundament al Marii Uniri de mai târziu.

Faptul că Primul Președinte al Adunării legislative unite a Principatelor a fost numit Mitropolitul Primat Nifon, reprezintă un frumos simbol al importanței pe care Biserica strămoșească a avut-o la acel moment, dar și rolului ei deosebit în toate marile momente ale istoriei noastre.

Înfăptuirea Unirii de la 1859, alături de numeroasele și curajoasele demersuri ale Domnitorului Alexandru Ioan Cuza au dus, în timp, la realizarea unei organizări unitare a Ortodoxiei din toate provinciile românești, pregătind calea pentru obținerea autonomiei și, mai apoi, a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

Să ne dăruiască Dumnezeu puterea de a păstra, de a aprofunda și de a dezvolta marele dar al unității și al libertății naționale, ridicându-ne la înălțimea chemării noastre, în respect față de jertfa înaintașilor noștri!

La mulți ani!