Episodul 31 al sezonului II al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, îl aduce în fața publicului pe îndrăgitul actor Alexandru Repan. În teatru, rolurile din „Crimă și pedeapsă” de Dostoievski, „Bună seara, domnule Wilde” de Oscar Wilde, „Craii de curte veche” de Mateiu Caragiale, „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Aldee, „Richard al III-lea nu se mai face” de Matei Vișniec i-au adus inima publicului, în vreme ce, în film, Alexandru Repan a jucat roluri iconice din creații precum „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Dimitrie Cantemir”. Totuși, puțin știu că și-ar fi dorit să fie Iago din Otello și că în cei 83 de ani de viață și 84 de ani de teatru, cum îi place să spună, arta a fost o formă de plăcere, nu de muncă. În fond, nici Picasso, nici Beethoven nu munceau, ci creau, din pură pasiune și vocație, crede Alexandru Repan. Cariera de actor o datorează mamei, iar lui Dumnezeu un înger bun, care a luat forma talentului. Invitat la Avangarda, Alexandru Repan îi împărtășește fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, amintirea copilăriei în care pereții clasei erau împărțiți, de la an la an, între icoana lui Hristos, tabloul Regelui Mihai și cultul lui Stalin, perioada de aur a Teatrului Nottara, de sub conducerea lui Horia Lovinescu, și motivele unei vieți fericite, din care credința și iubirea nu au lipsit. Despre ispitele, regretele și triumfurile artei lui Alexandru Repan, aflați la Avangarda, într-o ediție de excepție.

Interviul integral îl puteți urmări accesând link-ul: https://m.youtube.com/watch?v=YM1ONfXVaCU&feature=youtu.be