În doar câteva săptămâni, apare un al doilea ministru liberal care trimite Cultura în afara domeniilor ce necesită finanțare, luând în derâdere ideea activităților culturale ca factori generatori de profit. “Unde ne vom opri” cu sprijinul oferit populației și instituțiilor, în contextul majorării prețurilor la energie? Ar fi de-a dreptul revoltător, pentru liberali, ca și ministrul Culturii să vină să ceară sprijin pentru instituțiile culturale, care se află pe punctul a-și redirecționa integral fondurile către plata facturilor la energie electrică și gaze naturale. Să știți că și angajații sectoarelor cultural-creative se întreabă unde se vor opri scumpirile. La Teatrul Maghiar din Cluj a venit o factură cu 800% mărită față de anul trecut. 800%, nu 80%, pentru comunități culturale care au fost forțate, în contextul unei anumite incidențe a ratei de îmbolnăvire, să joace la capacitate de ocupare de 30%, și asta în timpurile de răsfăț ale acestei pandemii.

Astăzi, cu doar o zi înainte de Ziua Culturii Naționale, instituțiile culturale sunt la un pas de colaps. Opera Națională din Iași, Teatrul Național din Târgu-Mureș și multe alte insituții de cultură din țară vor avea de ales între plata facturilor la energie și promovarea culturii la 0 grade, în întuneric. În fond, „mereu va fi cineva pe care ai uitat să îl ajuți”, au și liberalii dreptatea lor. Așa, sunt deja unii care nu primesc ajutor niciodată, prin urmare, să rămână cei din Cultură „outsiderii” oricărei formule bugetare. De doi ani de zile poartă stindardul unui domeniu neesențial.

Mâine, în schimb, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, retorica va încerca să acopere strigătul de ajutor al instituțiilor culturale care, în loc să serbeze cultura națională, vor calcula câte zile le-au mai rămas până la intrarea în imposibilitate de plată. Vor cita regulamentar din Eminescu și vor ura „la mulți ani!” Culturii în care nu cred.

Adevărul e că singura notă de plată uriașă, cu multe penalități, care ar trebui să treacă dincolo de socotelile electoratului, e indiferența guvernării de dreapta față de un domeniu care cultivă tot ceea ce are nevoie un om politic pentru putere: așteptări, valori, mentalități, principii. Toată lumea vrea să guverneze și mai nimeni nu are cultura guvernării. Dacă mediul cultural înseamnă exclusiv costuri, și nu oportunități – umane și financiare – acest lucru se datorează exclusiv celor care, neînțelegând nimic din Cultură, cred că teatrele și filarmonicile sunt cluburi mai selecte pentru o distracție cu bilet la intrare. Distracție care oricum e asigurată de declarații halucinante ale mediului politic, așa încât, poate s-ar mai reduce costuri de buget dacă am lăsa amatorii să producă din când în când câte o comedie pe umerii tragediilor din facturi.