De Ziua Mondiala a Teatrului, o amintire prețioasă de la cel mai mare și mai vechi teatru al Atenei, de la baza Acropolelor: Odeon sau Herodes Atticus. Aici, soarele răsărea pentru a lăsa scenele din Sofocle, Euripide sau Eschil să ajungă la inimile grecilor, de unde a plecat lumina democrației. Lumină care, în două mii de ani, a fost tot mai slăbită de o altă formă de teatru, care nu se comportă dramatic, dar produce drame: teatrul politic. Culturile mari, precum cultura elenă, nu au orgolii mici și nici nu își leagă simțul măsurii de cel al proprietății. Cultura unei națiuni nu înseamnă numai proprietate: înseamnă atașament, adeziune, valori, principii, tradiții și respect pentru creatorii de cultură. România e printre țările europene în care adevărații influenceri au fost, vreme îndelungată, și încă sunt, actorii. De aceea, de Ziua Mondială a Teatrului, anunț că podcastul Avangarda va aduce mai aproape de public poveștile de viață ale actorilor, regizorilor și dramaturgilor, creatorii teatrului cultural pe care timp îndelungat teatrul politic i-a sfidat.

Închei prin bucuria mea de a fi luat, în 2017, o măsură fără precedent – sunt primul și ultimul care a majorat salariile pentru personalul din cadrul instituțiilor publice de spectacole sau concerte, indiferent de subordonarea acestora, cu 50%. Adică, pe lângă „la mulți ani”-uri ceremonioase, am făcut ceva concret pentru cei care au fost considerați angajați ai unui domeniu neesențial pentru sănătatea politică și socială a statului român: actorii și colegii lor din culise. Din răbdarea, creativitatea și talentul lor am învățat toți ce înseamnă adevărata Avangardă a umanității în fața mediocrității și a minciunii. E drept că uneori spectacolele politice actuale halucinează mai mult decât orice tragedie bine lucrată de un grec de acum două mii de ani. Dar asta nu spune nimic despre Cultură per se, ci despre cât de mult se poate degrada rațiunea publică, atunci când ochiul critic nu mai merge după tragedie ca expresie a destinului uman, ci după comedie în formele ei dezumanizate: bășcălia – care compune o bună parte din discursurile politice actuale.